David Garrett a revenit la București așa cum promisese anul trecut. Prima din cele două seri sold-out la Sala Palatului a fost cea de 13 septembrie. Întâlnirea cu violonistul virtuoz nu a mai fost în iunie, așa cum era planificat, s-a amânat din cauza problemelor de sănătate, dar important este că a fost doar o amânare. Recuperarea după operația de hernie de disc a decurs bine și fanii au răspuns cu un entuziasm exploziv la invitația de a-și vedea idolul live.

Copilul-minune căruia la 11 ani i se încredința primul său Stradivarius (de către Richard von Weizsäcker, pe atunci președintele Germaniei reunificate) și care la 13 ani înregistra primele sale CD-uri a reușit să-și modeleze o carieră multi-fațetată, de la seriosul (și extrem de apreciatul) muzician de clasică până la modelling și tentative actoricești bine primite de publicul care așteaptă doar un pretext pentru a-l adora.

Printre interludii de genul recordului Guinness de cel mai rapid violonist din lume (din mai 2008 până în decembrie 2011, cu o interpretare a Zborului Bondarului a lui Rimski-Korsakov de 65.24 secunde, cu o viteză aproximativă de 13 note pe secundă), David Bongartz pe numele din buletin, respectiv Garrett pe cel de pe scenă (numele mamei sale, prim-balerina Dove Garrett) a identificat foarte corect o nișă ce pare să-i vină manușă și este fără îndoială unul dintre regii crossoverului clasic.

David Garrett, în această ipostază, nu dă concerte, ci are show-uri. Sobrietatea clasică face loc genei de pop și rock, orchestra cedează scena trupei electrice, tatuajele ies de sub tricou și toată lumea se simte bine.

Proiecții video, jocuri de lumini, incursiuni în public, Garrett și-a construit un spectacol apetisant și antrenant. Își cunoaște foarte bine publicul țintă și i se oferă cu un zâmbet larg. Mixul muzical maximizează ceea ce se întâmplă pe scenă și are câte ceva pentru fiecare, de la Dangerous și Kashmir la Dansul Săbiilor al lui Aram Haciaturian, de la Bittersweet Symphony, Purple Rain și Lose Yourself la Furios, Adventure Island și Explosive.

Efortul de a se adresa publicului pe limba lui este atât de rar încât nu poate fi decât subliniat și salutat, a contribuit din plin la atmosfera generală, încă un ingredient receptat la cote de entuziasm maxim.

Virtuozitatea clasică transpare în ușurința fenomenală a interpretării riguroase. Nu este prea mult loc pentru improvizație, explozia nu atinge nivelul cataclismic al unor Niccolo Paganini sau Pablo de Sarasate, iar crossover nu înseamnă jam, în pofida unui duel dinamic, dar foarte prietenesc, vioară electrică – chitară.

Și totuși, oricât de carismatic ar fi în aranjamentele hiturilor pop, mi s-a părut foarte fericit când a crescut nivelul de agresiune și adrenalină odată cu Killing In The Name. Poate doar mi s-a părut, poate drăcușorul interior chiar și-a arătat fața și a făcut cu ochiul.

Una peste alta, sold out-ul a fost pe deplin meritat, seara plăcută și după mai bine de două ore și jumătate de spectacol spectatorii au plecat dorindu-și doar următorul concert. One Moment In Time a fost încheierea, bisul ce părea că nu va mai veni, și ceva mă face să cred că majoritatea celor prezenți îl vor păstra ca atare.

David Garrett & His Band au venit la Bucureşti cu un spectacol plin de virtuozitate, emoţie, dar şi bună dispoziţie, mai ales în momentele de interacţiune cu publicul. Seara de vineri, 14 septembrie, a fost una specială pentru toţi cei care au fost prezenţi la Sala Palatului din Bucureşti, pentru a asista în premieră pentru România la show-ul Explosive Live.

Momentul de intro oferit de muzicienii Franck van der Heijden, John Haywood, Marcus Wolf, Jeff Allen şi Jeff Lipstein din trupa lui David Garrett a fost special. Sunete de o frumuseţe acustică rară au cucerit din start publicul şi au creat starea de anticipaţie, în aşteptarea lui David Garrett. Artistul a urcat pe scenă îmbrăcat lejer, în stilul lui caracteristic, unul care l-a făcut de-a lungul timpului să-şi apropie şi un public mai puţin obişnuit cu rigorile concertelor de muzică clasică şi un stil formal. Primele acorduri ale viorii pe care o mânuieşte ca nimeni altul au creat instant fericire în sala de spectacol şi au adus un zâmbet pe feţele celor care l-au aşteptat preţ de mai multe luni să vină în România.

Spectacolul a început într-un ritm vioi, cu piesa „Dangerous”, aşa cum s-a dovedit a fi şi artistul pentru inimile fanelor din întreaga lume. După încă o piesă plină de ritm, David Garrett a făcut un gest cu totul neaşteptat. A vorbit în româneşte, şi a vorbit bine. Înainte de a interpreta „Viva la vida”, artistul a spus la microfon: „Sunt convins că veţi recunoaşte melodia următoare.” Toţi cei prezenţi în sala de spectacole au fost plăcut suprinşi şi l-au răsplătit cu aplauze furtunoase. De altfel, de-a lungul serii el a mai vorbit în româneşte, spre încântarea publicului, care s-a întrebat dacă cineva îi şopteşte în cască ce să spună sau chiar a învăţat să comunice în limba română. Indiferent de răspuns, acest gest a lui David Garrett a fost foarte bine primit şi a fost ca şi cum ar fi întors iubirea publicului vorbitor de limba română.

La spectacolul de la Sala Palatului a participat şi mama artistului, care de altfel a fost alături de el pe toată durata şederii în România. Celebrul violonist şi-a arătat latura sensibilă în momentul în care i-a dedicat „Midnight Waltz” celei care i-a dat viaţă. Lacrimile au început la un moment dat să-i curgă pe obraji, făcând din acest moment special, unul plin de emoţie.

Seara de vineri a fost de altfel un periplu printr-o multitudine de stări şi sentimente, pe care muzica de calitate şi interpretarea virtuoasă reuşesc negreşit să le scoată la suprafaţă. De la veselie şi distracţie până la profunzime şi introspecţie, toate au putut fi simţite la trecerea arcuşului pe corzile viorii. Melodiile interpretate de David Garrett duc pe nesimţite audienţa din realitate într-o lume plină de eleganţă şi visare, aşa cum numai piesele muzicale de excepţie pot să o facă.

Spectacolul oferit de violonist, alături de trupa lui, a demonstrat încă o dată faptul că virtuozitatea, însoţită de o inteligenţă aparte în alegerea şi interpretarea melodiilor clasice, pot aduce laolaltă lumi care altfel ar fi rămas separate. Sigur că partea de spectacol este întregită şi de faptul că artistul este un bărbat frumos şi sexy. Având în vedere aceste atribute, cu siguranţă că în urmă cu câteva secole, doamnele şi domnişoarele din audienţă ar fi avut nevoie de câteva ori de-a lungul spectacolului de sărurile din dotare, pentru a-şi reveni din leşin.

David Garrett & His Band au oferit publicului din Bucureşti joi şi vineri, 13 şi 14 septembrie 2018, două seri pline de muzică bună, virtuozitate şi nu în ultimul rând, emoţie.